IPB

Welcome Guest ( Log In | Register )



Replying to Cariera de parinte
Name
Enter your Name
Confirm Code

Please enter the 6 character code shown in the image. If you cannot read the code, click the image to generate a new one. Case sensitive.
Security Code Confirmation
Post
 

Post Options
 Enable emoticons?
Post Icons
(Optional)
                                
                                
  [ Use None ]
 


Last 10 Posts [ In reverse order ]
eretik Posted Nov 22 2013, 05:45 PM
 
QUOTE (Dragano @ Nov 22 2013, 05:57 PM) *
Ce parere aveti de asta ?


Ca de obicei, black guy dies first. laugh1.gif
123 Posted Nov 22 2013, 03:57 PM
  Ce parere aveti de asta ?



jemiol Posted Oct 27 2013, 12:20 PM
  Este foarte dificil sa-i elimin orele de peste zi pentru ca isi cauta paturica si umbla somnambula prin casa. Pana la urma adoarme prin vreun colt de camera, chiar si pe jos. Am incercat si noi acest lucru, dar s-a dovedit imposibil.
Noi am culcat-o singura intr-o camera separata de noi de la varsta de 2 luni. Acum am inceput sa dormim cu ea si situatia s-a mai ameliorat.
ivana Posted Oct 27 2013, 11:32 AM
  Eu as recomanda sa elimini si cele doua ore de somn ziua.
In ce priveste adormitul seara, si noi am avut probleme. Dar am cumparat o carte (Cum sa il inveti pe copil sa doarma) si am pus in practica un sfat gasit in ea: e necesar un ritual inainte de culcare, o rutina: ii facem baita, ii dam de mancare, stingem lumina si aprindem lampa, o mai lasam sa se joace putin si stingem si lampa (lasam doar o luminita slaba), ii cantam cateva minute si in cele din urma adoarme. Daca inainte nu reuseam sa o adormim inainte de 11, cu metoda asta la 9.30 e in lumea viselor. Se lasa cu plansete la inceput o perioada, ce-i drept.
In cartea asta se da un exemplu asemanator cu al tau: un baietel de doi ani o trezeste pe mama in toiul noptii si vrea sa se joace cu ea un anumit joc, in sufragerie. Autoarea e de parere ca baietelul nu e suficient de obosit, deci trebuie redus sau eliminat puiul de somn de dupa-amiaza. Un copil de doi ani nu doarme mai mult de 13 ore din 24, iar unul de trei ani, 12.
Iar unii copii au nevoie chiar de mai putin somn.
jemiol Posted Oct 27 2013, 05:38 AM
  Am ajuns intr-o situatie in care colectionez pareri.

Am o fetita (2 ani si 3 luni) care incepe sa ma extenueze din ce in ce mai mult. Sunt parintele ei preferat. Prefera sa se joace cu mine, sa manance cu mine, sa alergam impreuna, sa stea la mine in brate, sa identificam obiectele etc.

Noaptea insa nu vrea sa ma lase sa dorm si nu stiu cum sa procedez astfel incat sa fie bine pentru toti din casa. Pe langa faptul ca adoarme foarte greu seara (si nu, nu ma uit la televizor si nici nu stau pe laptop pana nu adoarme), in toiul noptii se trezeste, vine la mine in camera, ma ia da mana si ma trage spre bucatarie. Prefera sa stea la mine in brate in bucatarie.
Inca nu mi-am dat seama de ce are comportamentul asta. Poate pentru ca-i putin mai racoare? Nu cred, pentru ca in casa maxima este de 23 de grade. Poate ca-i mai multa lumina? Nici in camera nu-i intuneric bezna. Pentru ca-i e foame? I-am dat si de mancare si tot nu rezolva problema.
Credeti-ma ca ziua uneori par a fi somnambul. smile.gif

Fetita doarme ziua maximum 2,5h.
Voi ce mi-ati recomanda?
ivana Posted Oct 12 2013, 01:52 PM
 
QUOTE (no name @ Jul 31 2010, 06:29 PM) *
si eu am vazut parintii care le spun copiilor lor iarta-ma ... pentru ca un iarta-ma la momentul potrivit face enorm de mult

Aia care nu stiu sa isi ceara iertare, nu au dreptul sa fie parinti!
Orice parinte normal si-ar da viata pentru copilul sau fara sa stea pe ganduri,
Iar a cere iertare e o chestie mult mai usoara. De ce insa nu toti o fac? Nu pricep lucrul asta!
Blinker Posted Jun 8 2011, 03:31 AM
 
QUOTE (calator @ Jun 8 2011, 12:07 AM) *
Asta e de pa Targu Ocna: pai ori suntem open minded ori nu mai suntem. Cum adica libertate de exprimare, dar nu asa de libera; stii, aia nu e voie, nici cealalta nu e. Adica e voie doar ce zice si ce crede nenea ala ca e bine. Pardon!


Eu din text am inteles ca dreptul copilului de a-si forma mintea intr-un mod sanatos, bate libertatea altuia de exprimare. Bineinteles, solutia nu e cenzura, asa cum mentioneaza nenea la inceput. Dar ca parinte, ai posibilitatea sa alegi la ce iti expui odrasla. Asa ca, la o varsta mai inaintata, avand deja o gandire critica formata, cel ce-a fost copil si acum nu mai e, poate sa cantareasca sanatos lucrurile. Spune-i cand e mare toate lucrurile pe care libertatea de exprimare te lasa sa ii le spui. Eu din ce zice nenea inteleg ca un compromis. Libertatea de exprimare e nestanjenita, adica ai dreptul sa debitezi tampenii, iar eu ca parinte, protejez dreptul copilului de a nu-l expune la tampeniile tale. Cel putin asta am inteles eu...
calator Posted Jun 8 2011, 12:07 AM
  Asta e de pa Targu Ocna: pai ori suntem open minded ori nu mai suntem. Cum adica libertate de exprimare, dar nu asa de libera; stii, aia nu e voie, nici cealalta nu e. Adica e voie doar ce zice si ce crede nenea ala ca e bine. Pardon!
polihronu Posted Jun 7 2011, 07:45 PM
  Imposibil, dar din pacate si singura solutie. Cit de teribile sint din perspectiva asta cunoscutele cuvinte "parintii sint Dumnezeu pentru copiii lor"!
study_nature Posted Jun 7 2011, 07:26 PM
  Oau! Suprinzator firul argumentatiei, merita rumegat.

QUOTE
Freedom of speech is too precious a freedom to be meddled with. And however painful some of its
consequences may sometimes be for some people, we should still as a matter of principle resist
putting curbs on it. By all means we should try to make up for the harm that other people's
words do, but not by censoring the words as such.

And, since I am so sure of this in general, and since I'd expect most of you to be so
too, I shall probably shock you when I say it is the purpose of my lecture tonight to argue in
one particular area just the opposite. To argue, in short, in favour of censorship, against
freedom of expression, and to do so moreover in an area of life that has traditionally been
regarded as sacrosanct.

I am talking about moral and religious education. And especially the education a child
receives at home, where parents are allowed – even expected – to determine for their
children what counts as truth and falsehood, right and wrong.

Children, I'll argue, have a human right not to have their minds crippled by exposure to
other people's bad ideas – no matter who these other people are. Parents, correspondingly,
have no god-given licence to enculturate their children in whatever ways they personally
choose: no right to limit the horizons of their children's knowledge, to bring them up in an
atmosphere of dogma and superstition, or to insist they follow the straight and narrow paths
of their own faith.

In short, children have a right not to have their minds addled by nonsense. And we as a
society have a duty to protect them from it. So we should no more allow parents to teach their
children to believe, for example, in the literal truth of the Bible, or that the planets rule their
lives, than we should allow parents to knock their children's teeth out or lock them in a
dungeon.


Sursa: aici, pagina 2.

(Oxford Amnesty Lecture, 1997. Published as Nicholas Humphrey, 1998, “What shall we tell
the children?”, Social Research, 65, 777-805; also as, 1998, “What shall we tell the
children?” in The Values of Science, ed. Wes Williams, pp 58-79, Oxford: Westview Press.)
Review the complete topic (launches new window)
Lo-Fi Version Time is now: 20th November 2017 - 09:19 AM
Web by The Spaghetti Monster :D