IPB

Welcome Guest ( Log In | Register )



Allure
Posted on: Jul 26 2013, 10:38 AM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Si eu inca figurez in registrul comunitatii, desi, fapt inexplicabil pentru mine, dar acuma incep sa inteleg putin, mai ales partea cu statistica imi place, asa deci, nu mai frecventez biserica de vreo 8 ani, da ati citit bine, poate a fost mai putin evident pentru ca a coincis cu plecarea mea de acolo, dar am lasat cat se poate de clar ca nu mai frecventez nici in alta parte.
Ba chiar tatal prietenei mele, cu care am continuat sa comunic era prezbiter atunci deci avea informatia de la prima mana, i-am spus eu personal, insa nu m-a luat in serios fiind convins ca " o sa-mi revin".
Dupa vreo 2 ani am inceput sa lucrez sambata si au stiut si asta si tot nimic. Merg din cand in zona pentru ca acolo sta familia mea, si ma intalnesc cu persoane din biserica care vad ca am cercei in urechi, whoaaa, dar nu mi-au zis nimic, doar ii vedeam cam stanjeniti fixandu-mi urechile smile.gif Cred ca unii nu pot procesa, sau nu stiu ce le trece prin cap, nu pot intelege cum una care a avut functii in biserica si a vorbit de la amvon s-a pierdut in asa hal.
Cerceii i-am pus, nu dintr-un spirit de fronda, ci din simplul motiv ca aveam gaurile facute de la nastere, am intrat in biserica venind "din lume" la 20 de ani. Mi se parea inestetic cu gauri in urechi, asa ca niste cercelusi au fost solutia perfecta, si mai doream ca oamenii din zona cu care nu ma cunosc asa bine, incat sa ne oprim si sa povestim ce-am mai facut in ultimii ani, ci doar ne salutam, sa nu ma mai identifice cu neoprotestantii. Sunt tunsa mai scurt, deci se vad din prima.

Am ramas in relatii bune cu cativa de acolo, ii vizitez si ii apreciez ca oameni, ne tratam cu respect. Cu 2-3 chiar sunt destul de apropiata, am dezvoltat relatii frumoase de prietenie de-a lungul anilor, am trecut prin multe impreuna, am fost martori pe rand la evenimente din viata importante, sigur sunt ceva limitari la asta, mers la anumite evenimente, etc. ( care INTOTDEAUNA au de-a face cu sambata sau porcul), punctele principale de doctrina azs, nu?

Destul de on topic as zice, cum gestionati relatiile de prietenie formate in biserica, cei care nu mai sunteti parte din ea? Cateodata mi se pare cam spinoasa problema, dar nu vreau sa tai aceste relatii, e ca si cum mi-as anula o parte din trecut, si nu pot.

Off topic, ma bucur sa va "revad" !
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #16270 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Apr 22 2011, 10:17 AM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


QUOTE (furtuna dragos @ Apr 21 2011, 11:09 AM) *
E adevărat că există ideea asta în biserică, o spunea şi EGW dar o practicau şi evreii în perioada nou testamentală.


Ah, pai asta mi-a scapat cu desavarsire, si nu cred ca as fi respectat-o pentru ca nu-i vad sensul in timpurile actuale. Din punctul meu de vedere asta intra in categoria cu cele de genul sa nu te speli in sabat si alte idei electrocutate, care sfideaza bunul simt si/sau inteligenta.
Inteleg insa si sunt de acord cu considerentul practic din vremea in care a trait EGW, hainele bune erau mai greu accesibile, si normal ca erau pastrate pentru biserica ca doar nu mergeau la camp cu ele, asa cum si bunica mea, nascuta in 1900, avea rochii de biserica.

Biserica azs din Romania, eu o vad prea incrancenata si conservatoare in privinta aspectului exterior al membrilor, pe alocuri o adevarata obsesie.
In unele privinte s-au mai relaxat lucrurile, ca de exemplu in fosta mea biserica acuma inele fete poarta inel de logodna, pai inainte si verigheta era considerata pacat (alta ineptie), sa fi aparut cu un inel, te-ar fi mancat de vie.
  Forum: Intrebari "pacatoase" · Post Preview: #13974 · Replies: 66 · Views: 87,557

Allure
Posted on: Apr 20 2011, 09:24 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Nu pot sa nu remarc tendinta binecunoscuta , si cu care personal nu prea sunt de acord, de a transa lucrurile in extreme si aici in domeniul vestimentatie&accesorii.
Adica, ori ai un look victorian ori esti vulgar. Nu exista nuante.
Biserica e supusa si ea unor conventii sociale care tin de cultura locului, nu stiu de ce apare idea de a ma prezenta in pijama si papuci de casa. Pentru ca nu te prezinti asa niciunde, decat la tine acasa. Exista un dress code pentru fiecare loc, mai mult sau mai putin pronuntat.
Am sa scriu si eu cate ceva din ce am observat de-a lungul timpului, incluzandu-ma si pe mine in acest parcurs.
Cand am mers prima data la biserica adventista era sfarsit de noiembrie, deci frig, stiam ca nu trebuie sa merg in pantaloni, desi eram musafir, deh, voiam sa respect regula locului. Nu aveam decat o fusta mai groasa de iarna, si aia cumparata de la galeriile fondului plastic, mai artística asa, cu niste franjuri, cu care mergeam la teatru.
Tin minte ca m-am preocupat un pic cum sa ma imbrac, stiam cum se imbraca fetele de acolo, si nu voiam sa se considere lipsa de respect fata de fata care ma invitase, nu voiam sa atrag atentia intr.-un mod neplacut, sa-i fie jena la aia sa defileze cu mine pe acolo.
Una dintre primele impresii era ca toate fetele erau destul de asemenatoare la stilul vestimentar si mai ales la par, toate aveau parul lung lasat pe spate, si rochii sau fuste bluze in culori cam terne, si croiala aproape similara, sobra.
Ma vedeam foarte diferita de ele, mai ales ca aveam si parul tuns foarte scurt.
Incorporandu-ma in biserica, incet incet am inceput sa adopt si eu stilul casei. Mi-am cumparat niste rochii in culori mai triste ca ale mamei mele, mi-am lasat parul sa creasca, asa ca dupa primii ani petrecuti in biserica aratam ca decupata dintr-o poza cu Ellen White.
Dupa ce m-am desprins putin si am inceput sa lucrez in afara cercului azs, m-am mai relaxat un pic cu stilul acela foarte sobru. Mi-am conturat un stil mai clasic si fara stridente.
In schimb am fost trendsetter in materie de hairstyle, mi-am facut niste tunsori pe care le-au adoptat si alte fete din biserica, asta in decurs de cativa ani, prin urmare se vorbea pe la colturi ca eu duc moda in biserica.
Am ramas pe stilul clasic mai ales din considerente practice, foloseam aceleasi haine la biserica si schimband putin combinatiile, si la serviciu unde deseori trebuia sa adopt o tinuta mai eleganta.
Asa am aflat multi ani dupa, de sintagma ”haine de adunare”, cu nu e ok sa mergi cu aceleasi haine si la biserica si in alta parte. Un fel de haine de duminica in varianta azs.
Voi stiati de asta? Se respecta asa ceva?
O sa revin.
  Forum: Intrebari "pacatoase" · Post Preview: #13969 · Replies: 66 · Views: 87,557

Allure
Posted on: Apr 16 2011, 10:08 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


study multumesc pentru linkuri, m-am apucat sa citesc si dintr-un link in altul, am cautat si cu google ca voiam sa vad personajul la fata, am ajuns dupa 1 noaptea, si mai dormi daca poti angry.gif , asa ca m-am intors la romanul meu istoric despre razboiul civil din Spania, macar acolo raportul de forte e mai corect.
Nu-mi ramane decat sa-mi storc o lamaie si sa trimit un gand bun celor incercati.

Icsicsics, multumesc pentru expunerea asta profi, ma voi multumi cu o solutionare prompta a solicitarii, cat despre "adecvarea asteptarilor", ooo da, cunosc dureros de bine marfa, asteptarile vor fi pe la genunchiul broastei, de aia vreau sa comunic doar cu pastorul, nu sa ma abordeze tot felul de agramati.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13882 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Apr 15 2011, 08:29 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Multumesc pentru precizari. Sper sa mearga rapid procesul.
Daca nu cer prea mult, si cu riscul de a parea picata din luna, intreb si eu cine-i VF, daca imi puteti da o trimitere care sa ma lamureasca. Multumesc.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13875 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Apr 15 2011, 07:52 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Exact, ai inteles bine, ma intereseaza cum se procedeaza in cazul retragerii, si cred ca pe voi va pot intreba fara sa dati ochii peste cap. huh.gif
As prefera prin scris / e-mail pentru ca mi-e foarte la indemana, si pentru ca sunt plecata din tara, nu cred sa ma faca sa iau avionul sa semnez ca in fata notarului. smile.gif
Si nu cred ca trebuie sa fii prezent la represalii, nu?
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13871 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Apr 15 2011, 07:22 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


QUOTE (icsicsics @ Mar 27 2011, 08:10 AM) *
mai specifica nu pot fi. smile.gif insa mai specific, incerc aici...


Icsicsics, ti-am ramas datoare cu scuze de ceva timp, ca te-am crezut o ea. Cred ca din cauza faptului ca sub avatar scrie "crestina intrebatoare", dar n-am observat ca inainte scrie religia, pur si simplu n-am vazut, m-am gandit ca se refera la persoana nu la religie. Desi am vederea buna, uite, cand vad religie mi se incetoseaza privirea.

As vrea sa va intreb pe cei care ati plecat din biserica prin retragere, cum ati procedat, eu sunt plecata de acolo, nu am datele de contact ale pastorului, biserica nu are site, cu cine mai vorbesc de acolo ezita sa-mi dea datele astea in ideea sa ma mai gandesc, stiti voi. Ma dispera atitudinea asta, desi persoana e bine intentionata, si nici nu as vrea sa fac un tam tam, cel mai bine mi-ar fi sa scriu pastorului, care e un tip ok, a mai fost pastor o perioada cand eram pe acolo. Habar n-am care e procedura, m-am detasat complet de asta in ultimii ani, credeam ca daca nu merg atata timp ma vor sterge din registru.

Acuma recent am avut o ...nici nu stiu cum sa-i zic, s-ar fi vrut un dialog, as fi vrut eu, dar a fost un monolog presarat cu niste chestii pe care de moment nu le calific, dar a fost una din lucrurile care m-au durut cel mai mult in ultimul timp, cu o persoana din biserica cu a carei familie care am avut niste relatii sa zicem apropiate, credeam eu.
Am suferit in tacere dupa episodul asta, desi nici pe departe nu sunt asa sensibila sa ma afecteze orice ridicat de sprancene.
De moment nu pot relata ce s-a intamplat, ar trebui sa scriu mult ca sa intelegeti contextul, si sunt lucruri destul de personale, deocamdata nu ma simt confortabil sa le scriu, chiar la adapostul unui nick, desi cu voi mi-ar place sa le impartasesc pentru ca ati intelege despre ce vorbesc, dar pentru mine sunt destul de dueroase cel putin im momentul asta.

Asta m-a facut sa doresc cat mai repede sa scap de apartenenta la biserica, desi divortul emotional s-a produs de mult, dar ca si in alte domenii ale vietii, uite acolo o hartie conteaza.
As fi vrut sa mai scriu aici dar n-am avut dispozitia necesara, eram "la nervi" cum s-ar zice, si n-as fi vrut sa scriu ceva ce ulterior sa regret, asa ca in starea asta m-am apucat sa citesc un roman istoric de 1000 de pagini.
La un alt topic ma intreba furtuna dragos de ce am plecat din biserica si am zis ca o sa mai scriu aici, am scris cate ceva in primul post, o sa mai dezvolt cate un aspect cand o sa am dispozitie de turnat sacul cu sare pe rana deschisa biggrin.gif

La ora asta pot sa zic doar ca nu ma mai regasesc in ce e pe acolo, si cand nu te simti bine undeva pleci daca nu esti prizonier.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13869 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Apr 15 2011, 05:20 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Din partea mea multumiri Fiului Risipitor pentru melodia cu Rolling Stones de pe pagina 7, am ascultat-o de n ori, mi-a facut bine in aceasta perioada.
Si multumiri speciale lui Ianis pentru melodia cu Phoenix de pe pagina 8 cu Timisoara. M-am intors macar virtual in Timisoara, ador amintirile din perioada petrecuta acolo.

Incerc sa pun si eu una din melodiile care imi plac, Piano man by Billy Joel. Enjoy!



  Forum: Audio-Video · Post Preview: #13868 · Replies: 205 · Views: 305,946

Allure
Posted on: Apr 2 2011, 12:34 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Off topic.
Dragos, tu imi ceri sa scriu un roman asa in 2 timpi si 3 miscari smile.gif Glumesc!
Am sa iti satisfac curiozitatea si o sa scriu despre asta dar cred ca mai potrivit e topicul De ce nu mai suntem azs.
Acuma nu pot ca trebuie sa plec, nu la biserica, desi e sabat.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13760 · Replies: 611 · Views: 238,890

Allure
Posted on: Apr 2 2011, 11:21 AM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


QUOTE (polihronu @ Mar 30 2011, 10:55 AM) *
Dixit Gabi:


Aici e una dintre radacinile abuzului spiritual, precum si demonstratia perfecta a arogantei pe care incearca pastorul nostru s-o nege. Premisa sub care opereaza el - ca mai toti pastorii adventisti - este ca cel care se retrage are o problema, ca biserica nu poate decit sa-i dea timp sa-i vina mintea la cap. "Sistemul" e sanatos tun si are infinita rabdare cu cei care o iau razna, dindu-le sanse peste sanse sa se "caiasca". Scirba!


Nu stiu daca se discuta pe alt topic despre ideea din paragraful de sus, dar simteam nevoia sa spun ceva si se incadreaza perfect aici. Nu numai pastorii cred ca cel ce renunta la biserica are el o problema, cred ca toti, fiecare la nivelul lui.
De fapt simteam nevoia sa intervin, pentru ca zilele trecute m-am intalnit cu un actual prezbiter din fosta mea biserica, e tatal unei prietene, cand eram eu pe acolo nu a fost prezbiter decat in ultimii ani, dar era dintotdeauna prin comitet.
A avut loc aproximativ urmatorul dialog:
El: ce mai faci?
Eu: bine. (raspuns banal, stiu)
El:dupa o pauza, pe la noi cand mai vii?
Eu:nu stiu.(stau departe asa ca nu pot da o fuga)
El: si pe la biserica cand mai vii? (ultima mea vizita a fost prin vara anului 2006)
Eu:pai, nu mai vin.
El: exclamatie ca si cand auzi de o nenorocire, nu stiu cum sa o reproduc, vaaaaaaaaai, cum poti spune asa ceva, dupa tot ce cunosti, te rog gandeste-te bine ( parca in 5 ani nu am avut timp sa ma gandesc), sa stii ca ma doare foarte tare, ca in fiecare zi ma rog pentru tine, tin la tine ca la copiii mei, de asta ti-o spun, nu se poate sa nu intelegi,....si alte broderii pe tema asta.

Acuma, cum sa-l fac eu sa inteleaga, pe el si pe altii, ca asta e decizia mea ? Cati ani o sa mai astepte sa "imi vina mintea la cap"?
La cei care v-ati retras cu acte in regula , vorba aia, ati observat atitudini diferite la prietenii care i-ati avut inainte si care au ramas in biserica?

Anul trecut prin toamna, un prieten care e in comitet m-a avizat ca s-a discutat ceva referitor la mine si ca actualul pastor practicant o sa ia legatura cu mine prin mail sau telefon sa ma intrebe de sanatate.
Dar au trecut vreo 6-7 luni si nimic. Da, infinita rabdare, sau nu stiu ce. Poate totusi imi vine mintea la cap.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13754 · Replies: 611 · Views: 238,890

Allure
Posted on: Mar 26 2011, 05:07 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


QUOTE (furtuna dragos @ Mar 26 2011, 01:59 AM) *
Atâţia ani te-ai chinuit... eu unul n-aş fi rezistat, nu ştiu cum ai putut să te sacrifici aşa, Dumnezeu n-a cerut nici unui om să trăiască aşa viaţă.


A fost o perioada dificila pentru mine, pentru ca eram din ce in ce mai constienta ca lucrurile nu mai functioneaza la parametrii optimi pentru mine in biserica, dar am devenit mai selectiva, iar in ultima perioada mergeam, la fel ca si multi altii de fapt, pentru socializare exclusiv.
Nu mai mergeam la lectiune, ci doar de la 11 la 12, dar nici o predica nu mai reusea sa-mi capteze atentia, asta cand vorbea pastorul, ca la prestatiile membrilor loco, comutam pe off, si ma gandeam in alta parte, sau ma ocupam de cate un copil mic, plimbandu-ma cu el pe afara in curte, unde mai erau unii care ardeau gazul de pomana sub diferite pretexte sau pur si simplu.

Recunosc ca desi nu mai mai simteam bine in biserica si imi era clar ca o sa plec, iesirea a fost pe undeva dureroasa, asta si pentru ca mi-am petrecut acolo mult timp in decurs de 15-16 ani, am trait si momente placute, nu a fost totul negru si pana la urma a fost decizia mea sa intru in biserica, n-am fost inrolata ca in armata.
Si de biserica aia eram tare atasata, dovada ca desi dupa cativa ani ma mutasem de la ai mei, continuam sa merg acolo. Biserica era la sat, dar aproape de un oras mare, la douazeci si ceva de km, eu desi lucram si stateam deja in oras, continuam sa merg la biserica mea.
Cand mai tarziu am mers la facultate intr-un alt oras, continuam sa frecventez aceiasi biserica, desi eram mult pe trenuri. Orasul unde eram la facultate avea vreo 3 biserici adventiste, dar n-am prea fost curioasa, cred ca in decurs de 4 ani am fost de vreo 3 ori in total la 2 dintre ele.
Statornica, nu? Mi se parea ca nici o biserica nu e asa grozava ca aia, ce mai, dragoste la prima vedere cu orbirea de rigoare.

jemiol, toata stima si aprecierea la modul cel mai sincer, pentru parintii tai, ai avut niste parinti deosebiti, sa stii, daca in contextul istoric dinainte de ´89 va incurajau sa mergeti sambata la scoala. Eu din ce am auzit ca povesteau cei de pe acolo, erau unii care mai mergeau, dar erau mai prost vazuti asa, iar parintii mai pacatosi ca permiteau asta.
Mai tarzu la facultate, se mai intampla sa avem examene sambata, nu foarte multe dar oricum. Mie nu mi-a trecut prin cap nici o secunda ca n-ar trebui sa merg, nu-i intelegeam pe cei care isi lasau examene importante de pe o sesiune pe alta doar pentru ca erau sambata. N-am reusit niciodata sa patrund complet logica asta. Din punctul meu de vedere una-i una alta-i alta.

Eu practic am stat doar vreun an in biserica sub regimul comunist, ca dupa aia nu se mai mergea sambata la scoala oricum.
Si eu veneam deja "alfabetizata" terminasem un liceu de mate fizica, deci ce-mi mai trebuia atata scoala, stiam destul ca sa citesc biblia, lectiunea si spiritul profetic. Si parintii mei erau pro scoala si pregatire, dar la vremea aia eu dadeam de pamant cu tot ce-mi ziceau ei, deja incepuse spalarea creierului, si nu era valabil decat ce-mi ziceau/sugerau cei de la biserica.

Vezi tu, pana la urma era o chestie de sansa sa dai peste oameni un pic mai deschisi, cum era tatal tau, fiind prezbiter.
Ai dreptate ca nu toti s-au lasat prada subculturii asteia, dar trebuia sa fii la locul potrivit in momentul potrivit. Curentul asta nu a durat asa mult, niste ani, dar destul ca sa pierd startul corect. Ca si cum la Jocurile Olimpice pierzi startul la o proba, ai pierdut din start 4 ani, iar data viitoare s-ar putea sa nu mai fii in asa forma, sau chiar sa nu mai poti participa. Te vei multumi sa participi la alte campionate, dar proba olimpica ai ratat-o. Cam asa si aici.

Ma bucur ca experienta ta a fost una pozitiva, cunosc si eu persoane din biserica demne de tot respectul.

icsicsics
, multumesc pentru feedback. Poti fi mai specifica la stari de spirit contradictorii?
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13566 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Mar 25 2011, 09:34 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


QUOTE (polihronu @ Mar 24 2011, 04:19 PM) *
Cu atit mai bine. Sintem destui aici care nu avem aceeasi "vechime" intr-ale iesirii din vis. Experienta ta trecuta si actuala ne poate fi utila.


Nu stiu daca ai vrut sa zici scrii "vis" sau "bis", prescurtarea de la biserica, dar m-a binedispus citind vis. Nu m-am gandit pana acuma la abordarea asta.

Mai exact, nu mai frecventez biserica din 2005, am mai fost o data in 2006 cam dupa un an. Deci dupa ce am inceput sa am indoieli ca ceva scartaie, am mai mers 5 ani, timp in care am si vorbit de la amvon, am fost si intr-un comitet de alegeri, printre altele.
Am participat in total la 3 comitete din astea de alegeri, prima la doi ani dupa intrarea in biserica care m-a lasat cu dureri de cap la propriu de simteam ca imi crapa capul. Atunci am realizat ca de fapt lucrurile nu sunt cum par a fi, a fost ca un dus rece cu furtunul.
Daca va vine sa credeti, nici acuma nu m-au exclus, eu nu am facut nici o scrisoare, plecarea din biserica a fost urmata de mutarea mea in alta parte, asa ca nu ma mai vad, dar se stie ca nu mai frecventez biserica.
Nu m-a intrebat nimeni nimic, cu toate ca mai am legaturi cu unii prieteni de pe acolo.

Cred ca pentru cineva nascut si crescut intr-o familie azs, adaptarea post adventism poate fi mai dificila. Cred ca e greu sa iti gasesti locul. Si pentru mine e greu dar eu consider ca am niste atuuri in plus, pentru ca pana la 20 de ani m-am raportat altfel la lume si la societate, si mi-e mai usor sa regasesc mecanismele de adaptare.
Dar nu foarte usor, am pierdut o perioada cand puteam construi relatii pe alte baze decat cele ale apartenentei la o biserica fara multe puncte in comun in afara de asta.

Eu, din fericire, dupa primii ani petrecuti in biserica, cand lucram tot la cei din biserica, deci practic relationam doar in acest mediu, am inceput sa lucrez normal, mi-am facut prieteni foarte buni printre colegii de lucru, imi placea ce fac, nu am pierdut contactul cu lumea, spre deosebire de multi din biserica mea, care lucrau fie unii la altii in ateliere, fie la camp, nu prea erau multi angajati, asta si pentru ca nu prea aveau pregatirea necesara , fie ar fi trebuit sa lucreze sambata. Eu lucram de luni pana vineri. Cred ca acuma situatia e destul de diferita.

Ianis, si eu te salut, imi pare bine.

jemiol, multumesc pentru urarea de bun venit, imi place aici pe la voi. Nu stiu daca e foarte zdruncinata istoria mea, da o oarecare doza are. Dar sunt sigura ca mai exista istorii si mai si, una cunosc chiar eu de aproape, dar care n-au ajuns pe forumul asta (inca).
Stii, m-am intrebat de nenumarate ori cum ar fi fost viata mea daca nu ar fi intrat pe via azs, nu am cum sa stiu exact, dar in orice caz, pot sa zic ca mi-a schimbat radical cursul vietii.
Am certitudinea ca cel putin la nivel profesional ar fi fost mult superioara. Am nimerit in biserica in perioada cand studiile superioare erau valorate negativ, multe din fetele azs cu care ma stiam de la scoala generala, din generatia mea un an doi in plus sau minus, faceau 10 clase pe vremea aia, eventual un liceu agricol la fara frecventa, adica mergeau 3 saptamani pe trimestru.
Dar am dat prea usor cu piciorul la ceva ce imi placea, si am pierdut iremediabil o perioada de acumulari, m-am trezit dupa aia si am mai reparat ce s-a putut.
Imi place ce zici despre experiente placute versus experiente neplacute. Crede-ma ca am din ambele si destul de extreme unele.

Scriind in celalalt post ca mergeam intens la evanghelizare dupa 90, mi-am amintit de exemplu cum arata un weekend de-al meu in perioada aia. (Nu stiu cum, si de unde aveam atata energie si diponibilitate, dar aveam , ca as fi putut s-o folosesc diferit, da, dar asta e alta poveste.)
Asa:
-vineri seara: mergeam la biserica, in functie de ora la care incepea si de anotimp, un drum il faceam cu autobuzul si celalat pe jos, erau 3 km de mers, nu aveam autobuz si la dus si la intors, asa ca ori mergeam pe jos si ma intorceam cu autobuzul, ori invers. Dupa ce ma intorceam mai studiam si faceam ultimele retusuri la lectiune, ca eram instructor, asta putea dura mai mult sau mai putin in noapte.

-sambata : plecam uneori cu noaptea in cap la ora de instructori, aceiasi 3 km, de data asta invariabil pe jos, nu era autobuz la ora aia, ajungeam printre primii si nu lipseam indiferent de vreme, urma apoi scoala de sabat si predica, uneori ramaneam la repetitie de cor cand trebuia sa repetam pt dupa masa . La pranz mergeam acasa, sau uneori eram invitata la masa la cineva. Nu prea imi placea sa merg invitata, ca dupa mancare ma puneau sa ma culc. Eu as fi vrut de exemplu dupa masa sa stau de vorba, dar ma gandesc ca multi erau obositi si abia asteptau se se odihneasca. Mi se parea ciudat sa ma culc la amiaza in casa la cineva, eu nu dormeam acasa niciodata la pranz, asta ca o paranteza.
Daca mergeam acasa, ma intorceam pe jos la programul de dupa masa, dupa program, de obicei era repetitie de cor, ca regula generala. De multe ori ajungeam obosita acasa si ma durea capul seara. Uneori mergeam singura noaptea pe jos cand se termina repetitia tarziu.

- duminica: plecam devreme la gara si de acolo cu trenul la vreo 80 de km la evanghelizare, ma intorceam dupa masa ajungeam acasa la 7 seara. Aveam lucrari de facut pentru scoala, si uneori stateam pana la miezul noptii pregatindu-mi lucrarile sau citind. Scoala era departe de casa, prin urmare trebuia sa plec la 4 dimineata la tren, ma trezeam la 3,30, da ati citit bine, ca sa ajung in orasul universitar unde trebuia sa ajung, si la 8 eram la cursuri. Luni era ziua cea mai grea, aveam ore pana la 4, ajungeam zombie acasa la gazda.
Colegele mele care nu erau azs mergeau de duminica dupa masa, dar eu simteam atunci ca nu pot lipsi de la evanghelizare.



  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13557 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Mar 24 2011, 03:09 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


Multumesc pentru aprecieri si urarile de bun venit.

Polihronu ,nu stiu cate contributii o sa am, la mine e o problema de timing.

Vedeti voi, nu am plecat brusc din biserica intr-o sambata seara trantind usa fara sa ma uit inapoi si iata-ma afara in lumea rece si rea.
Asta a fost un intreg proces care s-a intins in ani, a inceput cu perceptii ca ceva nu e in regula, incercari de a gasi explicatii, motivatii, senzatia ca eu am o problema sau nu inteleg cum ar trebui, apoi framantari ca de ce, implicare mai multa, neimplicare, simteam ca pierd nordul si nu-l mai pot gasi.
Daca in perioada aceea ar fi existat forumul asta, as fi tocit tastatura zi si noapte, cautand sa vorbesc cu cei care isi pun intrebari similare, care au dileme, si de ce nu, cu cine are un neuron in plus smile.gif
Diferenta e de numai vreo 10 ani sad.gif

study_nature, sigur unele aspecte din relatarea mea le intelegi cum nu se poate mai bine, multumesc pentru feed-back, sa stii ca si eu mentin relatii de prietenie cu unii, dar pana la un punct, si asta nu din cauza mea.
Cred ca o sa mai scriu, desi unele lucruri sunt dureroase pentru mine, dar imi face bine sa le verbalizez chiar daca e in mediul virtual.

furtuna_dragos, sa stii ca ti-am remarcat de la inceput felul dezinvolt in care te exprimi, nu pari asa tipic, ia-o ca pe o apreciere pozitiva.

Si ca sa raman in continuare on topic, de ce am plecat din biserica, un aspect care m-a deranjat mult, din ce in ce mai mult, si care nu l-am amintit, e acela ca nu puteai avea o parere usor diferita, de prea multe ori totul era ori alb ori negru, nu gandesti ca mine, gandesti gresit, mi-era tot mai greu sa interactionez si sa colaborez in conditiile astea, eu as fi vrut sa discut, sa dezbat, sa despic firul in 16, dar unora parca le era frica sa iasa din tipare, si respingeau din start orice initiativa care nu pica pe felia lor.
Cand a murit sora mea, eu mergeam de cateva luni la biserica azs, parintii mei erau intr-o stare de soc ca nu se putea vorbi cu ei, restul familiei impietrite de durere. Trebuiau facute niste formalitati, si asistata de o vecina m-am ocupat eu, printre altele trebuia sa merg la preotul ortodox sa vorbim nu stiu ce, legat de inmormantare.
Cred ca a facut remarca ca nu m-a mai vazut demult pe la biserica, ( nu eram deloc bisericoasa, dar na, mergeam de Pasti si Craciun) iar eu naiva si increzatoare, ma pun sa-i spun ca merg la biserica adventista, ca imi place ca se dezbat tot felul de lucruri. Mi-a tras o predica ad-hoc ca doar o cale e adevarata, si ca lucrurile sunt corecte doar intr-un singur fel, restul sunt rataciri. Parca de asta aveam eu nevoie atunci.
Mi-a ramas in memorie episodul, ca era greu sa-l uiti, ca peste ani sa regasesc aceleasi argumente, mod de abordare, gesturi, mimica, ton, desconsiderare, in biserica, la cate o ciocnire de idei.
Istoria se repeta mai des decat am vrea, se schimba doar protagonistii.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13544 · Replies: 231 · Views: 150,533

Allure
Posted on: Mar 23 2011, 09:59 PM


Nou-venit
*

Group: Members
Posts: 14
Joined: 21-March 11
Member No.: 2,511


E prima mea postare pe acest forum si am ales topicul asta de inceput ca parca aici am ceva de spus.
Forumul mi-a fost recomandat de o prietena, si am citit destul de mult din el in ultimele saptamani, si vreau sa va spun ca am avut o surpriza extrem de placuta citindu-l, in prima seara dupa ce am citit cateva ore, prima reactie a fos: wow!!!!!
Surpriza in sensul ca nu m-as fi asteptat la asa ceva de la cei pe care ii cunoscusem in biserica, generic vorbind, nu credeam ca vor ajunge (unii) sa aiba asa o libertate in gandire si sa vada unele lucruri asa detasat. Din punctul meu de vedere nu pot sa zic decat felicitari.

Acum la subiect. Ca sa raspund de ce nu mai sunt membru azs, ar trebui sa fac intai niste precizari preliminare. Citindu-va experientele, aproape toti v-ati nascut si ati crescut in familii azs. Eu am intrat in biserica prin decizia mea la 19 ani si la 20 m-am botezat. Veneam dintr-o familie ortodoxa care nu avusese nici un contact cu neoprotestanti de nici un fel, la inceput parintii mei au crezut ca e un capriciu trecator, ca ma duc de cateva ori de curiozitate, desi n-au fost incantati, nu mi-au pus piedici.
Cand au vazut ca devine serioasa treaba si-au exprimat dezacordul, dar nu m-au impiedicat (mi-as fi dorit s-o fi facut prin orice mijloace) sa merg.
Dar au suferit foarte tare, ulterior mi-am dat seama, atunci nici nu ma interesa, sora mea murise cu un an inainte intr-un accident si considerau ca pe mine ma pierd de alta forma, in sensul ca imi bat joc de viata mea si de tot ce eram la vremea respectiva.
Parintii mei ne-au oferit o copilarie si o adolescenta placuta, straduindu-se in ciuda vremurilor, si si-au imaginat orice altceva pentru mine numai sa intru intr-o secta nu i-a dus imaginatia.
Contextul nu era favorabil intrarii intr-o biserica neoprotestanta, mai ales azs, fiind vorba de vara anului 1989, deci pe vremea comunismului, cand asta echivala cu o sinucidere sociala, pe vremea aia se lucra sambata si se mergea la scoala, perspectivele fiind destul de sumbre.
Intre timp a venit revolutia si s-au mai relaxat lucrurile.
Cum tocmai terminasem liceul si aveam ganduri mari de facultate si studiat, am avut ghinionul sa prind curentul ala anti-scoala, se considera pe atunci ca libertatea tocmai dobandita e timpul pentru evanghelizare, si ca e pierdere de vreme si de resurse, ba chiar se sugera ca ar fi pacat, sa te inrolezi acuma la o facultate, ale carei roade nu le poti culege ca in putin timp vine sfarsitul, si trebuie sa fim pregatiti, si sa lucram intens pentru a aduce sufletele la calea dreapta.

Am participat intens la evanghelizari, am renuntat la facultate si am incetat sa mai citesc ce nu era made azs. Dupa o perioada in care am lucrat in diverse ateliere ale fratilor, totusi simteam ca nu sunt multumita cu asta, asa ca am avut ocazia sa urmez o o scoala de un an intr-un domeniu nou si care imi placea, asa eram cu constiinta impacata ca impac si capra si varza, nu pierd multi ani cu scolile si in acelasi timp pot lucra ceva care sa imi aduca ceva implinire.
A urmat o perioada in care s-au intamplat multe dar ma opresc aici.

Acuma de ce nu mai sunt in biserica.
Pentru ca nu am mai suportat abisul intre ce se zice si ce se face. Acolo-i o prapastie mare de tot.
Pentru ca n-am mai suportat ipocrizia si falsitatea.
Pentru ca obsesia pentru fatada e de neinteles pentru mine avand in vedere principiile trambitate.
Pentru ca sunt prea multe forme fara fond.
Pentru ca nu-mi place ce devin oamenii formati acolo.
Pentru ca mi-era din ce in ce mai greu sa ma incadrez in tipare de gandire.
Pentru ca nu exista libertate in gandire, prea mult balast.
Si poate ca cel mai dureros lucru pentru mine e ca m-am indepartat de familia mea, lucru pe care nu-l mai pot repara acum.
Pentru ca vreau sa merg inainte si sa fiu eu insami.
  Forum: Criza AZS · Post Preview: #13539 · Replies: 231 · Views: 150,533


New Posts  New Replies
No New Posts  No New Replies
Hot topic  Hot Topic (New)
No new  Hot Topic (No New)
Poll  Poll (New)
No new votes  Poll (No New)
Closed  Locked Topic
Moved  Moved Topic
 

Lo-Fi Version Time is now: 20th February 2018 - 01:21 PM
Web by The Spaghetti Monster :D